"Cum mergeam amandoi, unul langa altul," si-a continuat omul, povestea, " vine odata pe la spate un alt bolnav d'acolo, unu' furios, care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: "Dumitrache, adu repede doctorul ca ma prapadesc Asta m-a omorat!"L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-am potrivit capul pe perna si, cand am tras mana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise !", a marturisit Dumitru Cosmescu. Textul a aparut in Universul, Bucuresti in 28 iunie 1926.
(Copiii astia au inebunit, l-au facut pe Eminescu emo)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu